“Fugi”, îţi zic, căci a mea minte
Prevesteşte numai rău;
“Nu te du”, ÅŸopteste-n taină
Sufletul ÅŸi dorul meu.

Tu cunoşti câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Åži-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;

Åži nu ÅŸtii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ţi-am rostit,
Sau iubirii făr’ de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Şi eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu ştiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?

(Convorbiri Literare, IX (18i5), nr. 9 (1 dec.). p.367)

Popularity: 14%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==