Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,

Åži priveÅŸte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu ÅŸapte cojoace.

El se scutură şi zice:
“ÃŽn zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul,
Ucizi florile ÅŸi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.

ÃŽn zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine m-i leagă.

ÃŽn zadar aduci cu tine
Corbul negru şi prădalnic,
Åži din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă,
Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povară
De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!”

Popularity: 15%