Plecai şi io în târg, sǎ vezi saftea,
De mǎ sculai devreme, dimineaţǎ,
Nu cred cǎ ceasu’ unşpe arǎta,
Sǎ casc un pic mai mult gura pîn piaţǎ,
Da’ nu mǎ laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţǎ :

Luând în fugǎ nişte praz, mǎligǎ,
De brânzǎ doar nǎdejde mai era,
Cǎţaua aia proastǎ-a lu’ Cotigǎ,
Din lanţ scǎpatǎ, precum sǎ vedea,
(Îi atârna dǎ gât doar o verigǎ)
Tot dupǎ mine vere sǎ ţînea;

Ajuns în târg, potaia dupǎ mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut sǎ-i trag, da’ nu îmi şedea bine
(Chiar dǎ situaţia, sǎ zîc, mi-o cere)
Cǎ înjurai în gând de-aşa ruşine
Åži pÇŽ CotigÇŽ ÅŸi p-a lui muiere,

Da’ fi-su-Ion, mǎ vede şi mǎ-ntreabǎ,
Cât vreau pǎ javrǎ, c-arǎta dǎ soi,
ÃŽi cer aiurea, sÇŽ mÇŽ aflu-n treabÇŽ,
Vreo douÇŽzeci de mii dÇŽ Lei dÇŽ-i noi,
CÇŽ lumea auzind, sÇŽri dÇŽ grabÇŽ,
Sǎ adunǎ nebunǎ dând puhoi

Şi într-o clipǎ, cât aş zice zǎu,
DÇŽdui cÇŽÅ£aua frate, luai ÅŸi plata,
FÇŽcui ÅŸi cinste cu niÅŸte trÇŽscÇŽu,
Da’ cât dǎ bucuros fuse şi tata…
ÃŽmi dete Ion pÇŽ ea, (nu-i bÇŽiat rÇŽu !)
DouÇŽ pisici dÇŽ zece mii bucata !

Popularity: 5%