Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
ÃŽn care se-oglindesc
Azurul ÅŸi copacul.

Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
PeÅŸti lungi cu ochi rotund.

Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.

Făptura ta întreagă
De chin ÅŸi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?

(1927)

Popularity: 29%