Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
ÃŽn liniÅŸtea ploioasă…

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale…
Se face iar tăcere… — ÅŸi te străbat fiorii:
Ne lasă şi cocorii!

“FugiÅ£i, fugiÅ£i departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri îngheÅ£ul de la poluri!…”
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
Salcâmul de la poartă…

Popularity: 5%