De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un ÅŸuier lung… Tresar miÅŸcat…
Simt inima bătându-mi tare.

Văd poarta ţărnii… Turnul vechi…
O casă… două… toate ninse!
Åži gara… lume… Uite-ai mei!
M-aÅŸteaptă toÅ£i cu braÅ£e-ntinse…

E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz şi bucurie!
Doar numai frăţiorul mic
Se uită lung: nu mai mă ÅŸtie…

ÃŽn ochii lui naivi ÅŸi mari
Citesc un gând, o dulce teamă…
Şi parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
“Cine-i urâtul ăsta, mamă?…”

Popularity: 7%