— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Mi-e foame, şi să ştii că am să mor !

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne iese plugul în ogor.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
De-amar de vreme tot m-ai amînat…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne vom ieÅŸi la semănat…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
N-ţi este teamă, oare, c-oi muri?

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul pînă mîni va răsări…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul nostru este la morar.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Ah, tare mi-e teamă c-o să mor…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne scoatem pînea din cuptor…

Dar cînd crescu mirosul pînii copate,
Odorul mamii, galben ca un spic,
Îşi închinase fruntea peste noapte,
Åži de-atunci n-a mai cerut nimic.

(După un vechi cîntec german)

» » » » » »

Popularity: 10%