Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită
Melancolie, credincioasă soră !
Era într-o duminecă-nflorită,
Şi satul tot, devale, strîns la horă..

M-am dus ÅŸi eu. La vesela serbare
Priveam aşa pierdut, şi-ntîia oară
În sufletu-mi simţii cum se strecoară
Fiorul tău de dulce întristare.

Înstrăinat de-atîta veselie,
Am căutat singurătatea-n cetini…
Atunci te-am cunoscut, melancolie,
Åži, vezi, de-atunci rămas-am buni prieteni…

» » » » » »

Popularity: 8%