Stăpâne codru, crai bătrân:
Mai Å£ii-le tu minte, oare?…
La umbra unui fir de nalbă
Plângea o floare de cicoare,
Şi-un firicel de izmă-creaţă
Se săruta atunci cu Oltul…
Atunci m-am dus în lume eu,
Feciorul lui Iosif preotul!

Părinte-al meu din vremi de mult,
Era ÅŸi-o casă la răscruci…
Era a noastră… Nu ÅŸtiu, tu
Aminte dacă-Å£i mai aduci?…
Că matca Oltului bătea
La colţul casei într-un soc,
Åži-n Olt se oglindeau, din geam,
Trei rădăcini de busuioc…

Când mi-am luat într-un amurg
De frunza ta bunul rămas,
Era ÅŸi tata… Åžtii-l tu?…
Åži mama sta sfârÅŸită-n glas…
Şi hâtrul dascălu Ilie,
Cel înţelept, glumeţ şi şchiop,
La vatră răzimat spunea
O pilduire din Isop…

Bătrâne codru! Eu m-am dus,
Răpus de-un gând nebun, pesemne,
Uitat-am pilda lui Isop,
Vârtejului să nu mă-ndemne…
Dar ostenit odat’ privind
La zarea cerului albastră,
Am plâns, şi gândul m-a bătut
Să mă întorc la casa noastră!…

…Åži m-am întors, stăpâne-al meu!…
Dar casa noastră nu mai este…
Azi, rogu-te, să-mi spui din frunză
ÃŽndurerata ei poveste!
Că dascălu Ilie-i mort…
Cum s-a schimbat de-atuncea satul…
Åži Oltului i-a mutat matca
Poruncă de la împăratul…

Cinstite crai! A fost demult.
Că s-a schimbat atât de-atunci:
Seninul razelor de soare
Åži faÅ£a florilor din lunci…
Åži-n valul vremilor s-a dus
A vieţii mele dimineaţă,
Cum s-o fi dus demult pe Olt
Cel firicel de izmă-creaţă…

Zadarnic cat stolul de visuri
Ce printre paltini se pierdură
Åži dorurile mele scrise
Pe faÅ£a foilor de mură…
Şi toate râsetele mele
Din alunişul din zăvoi,
Åži plânsul meu de-odinioară…
Ne-aveam atât de bine noi…

Azi, lasă-ţi freamătul să-mi pară
Un mulcom zvon de patrafire,
Ce blând asupra mea-şi pogoară
Duioasa lor hirotonire…
Şi spune-i vântului să tacă
Când va porni de-aici la plai:
Că răposatul n-a fost vrednic
De poala ta, bătrâne crai!

(1905)

Popularity: 5%