Sus, munte de piatra, cu fruntea de var,
Jos, lacul, o panza albastra,
La mal, lang-o masa cu flori in pahar,
Noi doi, cu mutenia noastra.
Atata repaos si-atata fior
Plutesc peste apele-afunde,
Ca taine din vremi ce de mult nu mai dor,
Azi plimba tacerea pe unde.

Din soarele-apune bland raze se scurg
Spre trei chiparosi sa se-nchine,
Trei sfesnice stinse, uitate-n amurg
Pe-un umar de templu-n ruine…
Cum stam, stransi alaturi, si buzele tac
In linistea fara cuvinte,
Ca albe corabii, pribege pe lac
Ne leagan-aduceri-aminte.
Si-n vreme ce umbrele noptii cobor
Si galgaie apa la scara,
Departe, trecutul, batran cersetor,
Ne canta umil din ghitara.

» » » » »

Popularity: 11%