In tainuita brazilor racoare
Ne-a surghiunit iubirea vinovata,
Cum stam asa sub bolta instelata,
Padurea neagr-o catedrala pare.

Singuratatea ei infricosata
Trezeste-n noi o lunga-nfiorare,
Din orice brad ne tulbur-o mustrare
Si tot mai greu pacatul ni-l arata.
Pe rand, pe rand, o teama ne supune,
Trecutu-ntreg in inima ne-apasa,
Pieduta tu oftezi, o rugaciune…
Imi spui apoi cu glas sfarsit de truda:
E Dumnezeu aici la el acasa,
Vorbeste-ncet, ca poate sa ne-auda!…

» » » » »

Popularity: 4%