Fel de sfârşit
Adaugata de: mihella Nichita StănescuAdevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
ÅŸi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
ÅŸi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
Popularity: 11%
Poezii similare
- O iubesc pe Alba-ca-Zapada - Adrian Păunescu
- Jumatate - Emilian Robert Vicol
- Ani si varste - Geo Bogza
- Până la un punct - Marin Sorescu
- Când se juca Elisa Müller… - Mihai Eminescu
- Text ÅŸi comentariu - Åžtefan Augustin DoinaÅŸ
- Intaia dragoste - Vasile Voiculescu
- Pas-parole - Dan Galbina
- Sonet - Virgil Gheorghiu
- Gînduri pentru un scaun - Jan Lulu Stern