Eşti atît de frumoasă, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
ÅŸi copacii opriÅ£i, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
ÅŸi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Åži nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniÅŸtit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru.

Popularity: 14%