(schiţe de imn)
I

Carpaţii arate
Seninele frunţi
Åži focuri pe-oriÅŸice
Culme de munţi.
Să arză tulpine
ÃŽntrege de brazi,
Căci astăzi ne vine
Eroul viteaz,
Ne vine Åžtefan cel Mare.

Cum oare, o, ţară,
Tu n-o să-l cunoşti,
Când sună fanfară
Chemarea de oÅŸti,
Când buciume sună
În văi şi pe plai
Şi oastea s-adună
Călare pe cai ­
Pe steaguri cu semne de bouri?

II

Pe creştete nalte a munţilor suri
Clădiţi de asupra de negre păduri
Trupine de brazi laolaltă;
Clădiţi-le falnic; daţi-le foc,
Şi lumea privească un semn de noroc
Pe orişice culme înaltă.

Mânat de credinţă, mânat de profet,
Din negre pustiuri, porni Mohamet,
Stârnind mulgătorii de iepe;
Îneacă o lume în flacări şi fum
Şi moartea-i netează al gloriei drum:
E moartea stăpână pe stepe.

Ce zgomot de bucium ÅŸi arme, ce val!
Când Ştefan se suie călare pe cal
Răspunde Suceava din urmă,
Åži nimeni nu ÅŸtie cum tu ai ajuns
Să ştii de ce munţii săgeată-ai pătruns ­
Şi-a codrului cale se curmă.
Răsună pământul de tropotul des,
De-atâtea oştire de munte, de şes,
Răspunde sunare din nouri;

Cu sunet de bucium la munte ÅŸi plai,
C-o oaste întreagă călare pe cai.
Cu steaguri cu semne de bouri.

Popularity: 9%