Codrule, Măria Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea,
Să-mi atârn armele-n ea.
Să le - atârn la capul meu,
Unde mi-oi aÅŸterne eu
Sub cel teiu bătut de vânt
Cu floarea pân-la pământ,
Să mă culc cu faţa-n sus
Şi să dorm dormire-aş dus;
Dar s-aud ÅŸi-n visul meu,
Dragă codri, glasul tău,
Din cea rariÅŸte de fag,
Doina răsunând cu drag,
Cum jelind se tragănă
Frunza de mi-o leagănă,
Iară vântul molcomit
De-a vede c-am adormit,
El pin teiu va viscoli
Åži cu flori m-a coperi.

» » » » » »

Popularity: 15%