Am pus sofa la fereastă ­
Luna trece blondă-tristă,
Stele curg strălucitoare ­
Mândra capu-n mâni şi-ascunde.

Şi-apoi şi-l ascunde-n perini,
Într-un colţ al sofei roşii;
Aurul moale se desface,
Curge pe grumazul alb.

Şi de ce-şi ascunde faţa
Dulce, jună, fericită, ­
Oh, ar vrea să râdă de bucurie
Fără ca s-o văd şi eu.

Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde să se culce,
Păru-n cap eu i-l încaier
Şi-i sărut mânuţa dulce.

Stele curg încet la vale,
Aerul moale scânteiază
Şi ea ochii plini de lacrimi
Şi-i închide şi visează.

De-umăr alb îmi razim fruntea,
Zic puţin şi mult privesc,
Inima în mine creşte
De un dor supraceresc.

Tremură talia dulce
Strâns de braţul meu cuprinsă,
Ea se apără,-mi cuprinde
Gâtul ­ mă sărută, râde.

Şi nimica nu mai zice.
E atât de fericită ­
Sunt atât de fericit!
Luna trece liniştită.

» » » » » »

Popularity: 4%