Te caut printre visele ce-mi apar greu ÅŸi mă vizitezi rar…nu te caut în realitate, căci nu-Å£i pot vedea surâsul real…poate m-am schimbat…poate nu mai ÅŸtiu să caut…prefer eterna aÅŸteptare…măcar că aÅŸteptarea lungă doare…din aÅŸteptare nu mă mai pot ridica,vreau să pot pleca din ea,să-mi găsesc fiinÅ£a pierdută ÅŸi împrăştiată,confuză ÅŸi debusolată….mă caut dar am uitat unde m-ai lăsat…unde sunt…
 
 E uÅŸor să te ascunzi…e simplu ÅŸi greu să mă pătrunzi…e uÅŸor în singurătate să te-afunzi….
 
 Oare îţi vei fi dorit cândva,să-mi fi expus detaliat,centimetru cu centimetru pătrat,inima ta?
 
 Te ascunzi ÅŸi te scufunzi,plângând pierdută printre ieri,azi ÅŸi mâine…
 
 Vrei să vezi cât de tare mă poÅ£i fixa în mintea ta,în timp ce efortul de memorie doare tare,nedemn parcă fiind de o privire din partea ta…sau măcar de o îmbrăţiÅŸare…
 
 Oare-ţi apune suficient soarele când nici măcar singură nu-l poţi vedea?
 
 Mi-ar fi plăcut să-Å£i prezint a sa amploare….Å£i-aÅŸ fi arătat pescăruÅŸii peste care trecem cu nepăsare,de parcă i-am  călca în picioare…nu,nu din indiferenţă-i pierzi din vedere,nu din nepăsare mă omiÅ£i,eÅŸti atrasă ÅŸi captivată de mare,ÅŸi te pierzi în abundenÅ£a ei…….Å£i-aÅŸ fi arătat ÅŸi paÅŸii pe care nu i-ai făcut ,în urme ce totuÅŸi le vei lăsa,drumuri pe care vei mai călca..oare aÅŸ mai putea?
 
 Cerul arde-nvapăiat,în zare ÅŸi-n apus înflăcărat ÅŸi se stinge-n înserat ÅŸi-n albastrul valurilor mat,îmblânzite de luna ce locul demn ÅŸi-a luat… eu unde pot să fiu păstrat?
 
 Mă prind de-un solitar palmier,mă atârn de el,ÅŸi încerc să trăiesc în miÅŸcarea-i,prin seva-i curgând ÅŸi eu,apusul său să fie ÅŸi al meu,liniÅŸtea sa să mă poată însufleÅ£i,ÅŸi-n expiraÅ£ia sa,să pot ÅŸi eu trăi…curgând prin mine,vei putea veni?
 
 AÅŸteptând un final sau un început,între răsărit ÅŸi asfinÅ£it,număr păsări în zborul lor ÅŸi pe unele le pot conduce până spre zenit.Călătoresc.Privesc doi trandafiri împrăştiaÅ£i pe plaja pustie,ce dau oricând mai bine decât orice rest menajer lăsat de omul formal ÅŸi efemer…Oare ce festin am pierdut?…Am lipsit cumva de la propriul meu banchet?…M-au sărbătorit  marea,apusul,copacul,florile din nisip ÅŸi muÅŸchii de iarbă ai pietrelor cu ei învelite?….M-a orbit frumuseÅ£ea ce mă    înconjoară ,atât de tare încât să nu mă mai pot bucura de ea?…Mă caută o iubire prea mare încât să mă poată cuprinde?
 
 Camera mea e goală,cu tot cu mine în ea…afară,cărarea e mai puÅ£in pustie în timp ce calc pe ea…tot cerul înroÅŸit din preajma ei îmi pare că e stârnit de căldura paÅŸilor mei..
 
 Scaunele sunt goale,spectatorii au plecat,nu mai stau în ele ÅŸi nici nu le-am rearanjat…nu ÅŸtiu dacă stau acum,sau călătoresc,dacă privesc în trecut sau spre viitor năzuiesc…
 
 Dar scriu,vorbesc,trăiesc…îmi rămân cuvinte în schiÅ£e mâzgălite,în desfăşurări de forţă pregătite ÅŸi-n rime înÅŸiruite…,emoÅ£ia unui anotimp select,gânduri duioase ,sărutări pasionale în buze de cerneală mov cărnoase…rămân vederi ce,în timp,stângace ÅŸi sumar,ne traversează ÅŸi sufletul în imagini ni-l încondeiază…
 
 Sperăm sa rămânem vii ÅŸi frumoÅŸi,să ne păstrăm am vrea,chiar de nu putem,tineri ÅŸi drăgălaÅŸi…..când copilăria,frumuseÅ£ea sau drăgălaÅŸenia ÅŸi-au scurs cantităţi mari din noi……..Ce crezi,suntem mai mult decât un simplu joc de cuvinte în doi?
 
 Nu mă vei întreba cum îţi ÅŸade rochia sau cât de aprinsă e culoarea sa,sau cât de mare e decolteul ei…nu-mi vei zâmbi în strălucirea colierului ce i l-ai asortat,nu-Å£i vei ÅŸterge lângă mine rujul din colÅ£ul buzelor cu un ÅŸerveÅ£el cu mentă ÅŸi piersici parfumat….îmi surâzi ÅŸi-mi vei străluci printre emoÅ£ii ÅŸi cuvinte plasate în depărtări….e tot ceea ce-Å£i poÅ£i dori?
 
 Oricâte flori ai admira,oricât de ademenitor Å£i-ar iriza,nici una nu te va parfuma mai mult decât aceea pe care o Å£i deja în mâna ta…pentru a te umezi,strângând-o la pieptul tău,cu seva sa….parfumându-te ,s-o poÅ£i ocroti…………………..smulgând-o ,o poÅ£i păstra?
 
 Suntem piese lipsă dintr-un tablou ce doar noi înÅŸine îl putem termina,când în el ,cu fiecare părticică a noastră,ne vom integra….întregindu-l prin următoarea privire senină,cu următorul pas curajos,cu deschiderea largă a ochilor spre oceanul de năzuinÅ£e fireÅŸti,încurajate de îndemnul iubirii străbătând în noapte…îl auzi de departe?
  Norii negri se topesc în raze îndrăzneÅ£e,pescăruÅŸii par a coborî……..să nu crezi că au istovit în zborul lor,ei se apleacă spre sol doar pentru a se înălÅ£a mai sus…nu,nu,ei nu au obosit sa zboare…soarele a înroÅŸit cerul,dar nu pentru că îl doare…nu sângereza,dimpotrivă,la palida lumină a lunii,el ziua ce va veni o recreaza,o adună din fragmentele noastre de culoare,de contact,de dorinţă,de disponibilitate…oare ÅŸtii ce va făuri soarele nostru pentru următoarea noastră zi?
 
 Ne ţinem de mână coborând spre adâncuri împreună,sau ne prindem doar pentru că mai apoi,drumul să ne dăm ,şi pe stânca fiecăruia de viaţă să ne lăsăm,pe care apoi vom continua fiecare-a medita?
 
 Suntem fluturi multicolori,orbiţi de un răsărit mov,ce ne împerechem în tremur sufletesc ,pierzându-ne apoi într-un apus ce ne separă în puerila satisfacţie de a fi liberi?
 
 Te-ai sprijinit bine pe piatra ta,pe muÅŸchiul tău,pe muÅŸchiul ei?….Te mai poate ceva de pe ea disloca?…poate doar puzderia de fluturi născuÅ£i din răsăritul mov,te poate muta…pe-un ÅŸir ,într-un zig-zag de pietre,pe-un traseu neregulat,neÅŸtiut ÅŸi nesperat….Dacă te vei lovi de piatra mea,ÅŸi vei privi în urma mea în piatră sculptată ÅŸi-n respiraÅ£ia în muÅŸchii verzi aÅŸezată,dureros vei ÅŸchiopăta?…sau răsuflarea mi-o vei mângâia ÅŸi-Å£i vei dorii să fii venit,cât încă urmă de calcar nu voi fi devenit?
 
 Printre fluturi ÅŸi cuvinte,unde-i iubirea în trup blând aÅŸezată?…Unde-i mirosul de lapte al fiinÅ£ei proaspăt îmbăiate ÅŸi de stropi prelinsa,de prosop moale atinsă?
 
 Unde-s inimile ce împreună se pot acompania,în ritm de viaţă trepidantă acorda,schimbând ritmul cu fiecare miÅŸcare,gest sau atingere…?
 
 Unde-s dorinţele fireşti ce cu păcatul se pot confunda când altă cale nefirească ar lua?
 
 De ce te înnebunesc gesturile mici ce în mâini distincte şi degete legate se împletesc?
 
 Oare cât de mult poate vorbi tăcerea plină şi cât de goală este iubirea noastră dacă se umple doar cu cuvinte? 
 
 Unde începe iubirea şi unde se termină?
 
 Dacă îmi voi întreba inima cât de mult iubeşte,mă va copleşi cu însăşi întrebarea mea?
 
 Dacă voi întreba inima ta cât e de plină,mă va inunda cu necondiţionata revărsare a sa? Pot inimile noastre încălzi încăperea mea şi încăperea ta,locul nostru preferat de unde nu vrem a mai pleca?
 
 Sprijiniţi şi prelinsi pe pereţi reci şi despuiaţi, căutând o ieşire sau o intrare,pot inimile noastre lumina drumul spre uşa ta şi spre uşa mea,unde ne vom întâlni într-un singur prag şi ne vom îmbrăţişa cu drag?
 
 Dragoste la nivelul pragului…unde ne vom înÅ£epeni,de cutremure a ne feri…de tristeÅ£e ÅŸi izolare,de plictis ÅŸi de blazare,de necaz ÅŸi defăimare..unde lucrurile frumoase vor tot fi,ÅŸi de nepăsare ÅŸi uitare ne vom tot feri….de va fi, unde sunt ÅŸi unde vei fii?
 
 Eu cânt acum.Nu ÅŸtiu de-i revedere sau despărÅ£ire…nici finalul piesei nu l-am scris încă..doar cânt….îmi caut versuri,caut vocea ta ÅŸi prelungesc refrenul în aÅŸteptarea ta,căutând acompaniamentul tău.
 
 Nu-Å£i cer să cânÅ£i pentru a mă eclipsa sau pentru a mă înălÅ£a,pentru a face piesa celebră sau pentru a obÅ£ine un loc renumit în ea…îţi cer să cânÅ£i pentru a te putea asculta.Doar cântă.E ÅŸi piesa ta.Te voi regăsi în fiecare vers.Cântă doar.Voi simÅ£i fiecare acord din muzica ta,ce poate n-a fost sa fie ÅŸi a mea dacă doar Å£ie îţi va răsuna..
   E frumos oceanul,la fiecare capăt al său…e acelaÅŸi cu fiecare margine a sa…ÅŸi-n loc să ne despartă,el mâinile ni le împreunează,el ne adună ÅŸi el ne cunună…curcubeul ne va fi coroană,răsăritul se va împrăştia în însoÅ£itoare de mireasă,oceanul va fi maestru de ceremonii ÅŸi preÅŸedinte de petrecere ÅŸi ne va supraveghea atent ÅŸi,în preajma sa de vom sta,lângă el vom rămâne permanent,înscriÅŸi în ale valului mov pergament…vei spune,prezent?
 
 Nu ÅŸtiu cât voi sta…o secundă…un minut sau o viaţă..,cât vom fi prinÅŸi în oceanul nostru…dar tu..nu pleca
 
 Cântă doar…în acordurile tale,marea,încontinuu va dansa.
 
 Sub corola de lumini mov ne vom ascunde şi apoi lumini stelare ne vor pătrunde
 
 Nu-Å£i cer să rămâi în viaÅ£a mea,nu ÅŸtiu eu ce pot fi în a ta,nu ÅŸtiu tonurile mele mov cum se vor schimba sau ale tale pe ce paletă,cât de largă,se vor desfăşura…dar tu…nu pleca….movul meu o viaţă firească ÅŸi-o iubire tihnită nu poate cuprinde…spre-o iubire în desfăşurare normală sau banală nu pot tinde,iar iluzii nu-mi vreau a vinde…dar tu…nu pleca.
 
  Cântă…dansează…ascultă…te-ncântă…zâmbeÅŸte…vibrează….traversează-mă cu tine peste oraÅŸe ÅŸi mări…purcede-mă-n mai blânde zări..unde nu am mai călcat,unde deja,în spaÅ£ii nebănuite ÅŸi-n culmi neatinse m-ai înălÅ£at
 
 Clipa se-mprastie-n eternitate,ne pierdem în transformări,suntem uÅŸori ÅŸi trecători…unde ne putem întâlni,unde ne putem aduna?
 
 Spre ce porturi corabia noastră evadează?…Suntem fantomatice prezenÅ£e în corabia vieÅ£ii noastre,sau călători încărcaÅ£i de substanţă ÅŸi încadraÅ£i în contur ÅŸi reală ambianţă?
 
 Pentrut ce-s eu aici?..ce ţel neatins am de-mplinit?
 
 Să-mi fii un început mângâietor sau un final fericit?
 
 Să-mi fii o mostră de iubire,în marginile ei de abur, atinsă?
 
 Ce destinaţii voi mai atinge ,ce ţinte?
 
 Ce fiinţă curge prin mii şi mii de cuvinte?
 
  De-mi eşti sfârşit,mi-eşti unul cu multă culoare încărcat,în ocean de duioşie îmbăiat,în stropi de lacrimi şi zâmbete parfumat
 
 De-mi eşti început,îmi eşti surâsul proaspăt al dimineţilor încărcate de rouă sclipind în primele lor raze.
 
 De-mi eÅŸti început,îmi eÅŸti povestea de foileton în care personajele nu mor,nu-s prinse-n rame goale ÅŸi nici atârnate pe terase imaginare…
 
 De-mi eÅŸti..atunci eu sunt… zugrăvit între roÅŸu ÅŸi albastru pământ…ziua ÅŸi noaptea contaminând…răsăritul ÅŸi apusul combinând..venind împreună cu dorul ÅŸi durerea,cu strigătul sau cu tăcerea,cu amărăciunea sau cu speranÅ£a,cu temerea sau cu nonÅŸalanÅ£a,cu monocromul sau cu culoarea,cu încântarea sau cu disperarea,urmărind risipită floarea,zbuciumată marea,necuprinsă zarea,privindu-Å£i mirarea,căutându-Å£i ardoarea,aÅŸteptându-Å£i chemarea..unde îmi eÅŸti,vei fi fost sau îmi vei fi?…ce crezi..ce ÅŸtii?
 

Popularity: 20%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==