Vijelioase flori, din pământ aburind,
ca niste strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingasă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis…
Haina lui mirosind a ierburi si cer
fără să stie orasul de piatră si fer.

Mânile micilor flori intră-n pământ,
mortii când le sărută stiu dacă-i vânt,
si de pe dânsele sorb ploaia si vestile.
Astfel, în flori îsi deschid mortii ferestile…

» » » » » » »

Popularity: 13%