drumul meu zilnic pe lângă cetate pe lângă zborul neauzit al fluturilor
pe lângă meandrele tulburate ale florilor stinghere
drumul meu zilnic pe lângă chipurile cuminţi şi atente
reculese şi ipocrite drumul meu zilnic pe lângă cetate
în aerul limpede curba graţioasă a zborului păsărilor
în lumina amiezii travestiul acesta al spaimei clar desenate pe obrazul meu
şi gândurile mele închise în osul străveziu al tâmplei
dizolvate în sângele meu mut.
dar limbuţia voinţei dar
arhitectura fragilă a timpului
iarăşi şi iarăşi măsurându-mi tăcerea suspectă
în drumul meu zilnic
pe lângă cetate…

Popularity: 5%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==