Înşir-te mărgăritărele
Aşa cum se-nşiră zilele
O pasăre, din rămurele,
Îşi povesteşte iubirile.

Ne spune : « Să trăieşti i-atît de bine !
Sînt liberă ! Văzduhu-i atît de pur!”
In zbor de te-aş putea urma pe tine
Pasăre mică, aş dispare-n azur.

Cît de mult să mai văd din nou aş vrea
Acea străbună Dunăre albastră ,
Şi munţii înalţi acoperiţi cu nea,
Ce s-au aurit sub raza cerească !

Înşir-te mărgăritărele
Aşa cum se-nşiră zilele
O pasăre, din rămurele,
Îşi povesteşte iubirile.

Mi-aş dori ca printre trestii alergîng
Prin lăstăriş şi prin iarba înaltă
Să mai revăd pîrîul drag lunecînd
În pădurea atît de-nmiresmată.

Acolo fetişcanele din sat
Mergeau după apă în zori de zi;
Iar mierla de prin frunzişul bogat
Le saluta prinzînd a ciripi.

Înşir-te mărgăritărele
Aşa cum se-nşiră zilele
O pasăre, din rămurele,
Îşi povesteşte iubirile.

Iar apoi – dar cît ar fi de frumos-
Aş vrea s-o văd, într’un vis depărtat,
Pe mama lucrînd şi cîntînd voios
Lîngă roata de tors, ca altădat’ !

Pentru mine păstraţi sacre secrete
Plăcute-amintiri de lacrimi udate
Ca petale albe de margarete,
Ca mărgăritare, picături mate.

Înşir-te mărgăritărele
Aşa cum se-nşiră zilele
O pasăre, din rămurele,
Îşi povesteşte iubirile.

(în româneşte de Ciprian Doicescu).

» » » » »

Popularity: 8%