Străinule ce baţi la poartă,
De unde vii
Åži cine eÅŸti?…
Străinule de lumea noastră,
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Åži-n care stea găsiÅŸi coloarea decoloratei nebunii?…

De unde vin?…
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?
PriviÅ£i…
Sandalele-mi sunt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apollo
În noaprea când pornii spre voi
Abia-şi mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi.
Sunt gol -

Căci calea-mi fuse lungă
Şi-n calea mea-întâlnii pe rând
Pe toţi câţi vrură să vă vândă
Podoabe noi ce nu se vând,
Pe cei ce vrură să vă cânte romanţe noi,
Pe cei ce vrură
Să vă-ndrumeze spre mai bine -
Spre-acel frumos întrezărit
ÃŽn armoniile eterne
Dintr-un sfârşit
Åži-un infinit,
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-aţi primit cu ură
Şi i-aţi gonit cu pietre -
Pietre ce s-or preface-n piedestale
ÃŽn clipa când vă va cuprinde beÅ£ia altor ideale!…

De unde vin?
Eu vin din lumea creată dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Åži copacii nu-s verzi, aÅŸa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-aşteaptă sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor deşarte şi totuşi pline-n orice clipă,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripă
Din ţărm în ţărm,
Din ţară-n ţară,
Din om în om,
Din gură-n gură, -
Din lumea celor patru vânturi
Åži patru puncte cardinale!…

Deschideţi poarta dar,
Åži-n cale
Ieşiţi-mi toţi cu foi de laur,
Iar voi, ce măsuraţi cu versul gândurile ce n-au măsură,
Veniţi în jurul meu degrabă,
Şi-n cântul lirelor de aur,
Porniţi cu mine împreună
Spre lumea-n care nu-s castele cu punţi
Şi şanţuri feodale,
Nici ruginite porÅ£i de-aramă, la care bat cei noi sosiÅ£i…
Veniţi cu toţii cât mai e vreme,
Şi mai puteţi cânta -
VeniÅ£i!…
Veniţi, să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii
Åži-n versuri fantasmagoria ÅŸi vraja noilor magii!
Iar cânturile voastre -
Cânturi cu care azi cerşiţi o pâine -
Să le-ncunun cu strălucire aureolelor de mâine!…
Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era prin anul una mie ÅŸi nouă sute opt – îmi pare.

 (1908)

Popularity: 13%