Că ne iubim – ÅŸi-o ÅŸtie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ÅŸtim,
Nici lumea nu va ÅŸti…
Åži nu va ÅŸti-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în Å£ara-n care-alt’dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
ÃŽn violet,
ÃŽn alb,
ÃŽn roz
Åži-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-ÅŸi bată joc de cei ce-l ocolesc…

Åži ne-am iubit!…
Å¢i-aduci aminte?…
Bluza -
Ah!… Bluza ta pe sânu-Å£i decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!…

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloÅŸi,
Iar zeul a-mpietrit
ÃŽn mână cu-o săgeată-otrăvitoare!…
Åži ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim…
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ÅŸtim,
Nici lumea nu va ÅŸti!…

(1908)

Popularity: 9%