Poezii

Eu ÅŸtiu c-ai să mă-nÅŸeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Åži nu eÅŸti prima vinovată!…

ÃŽn cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Åži maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Åži-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopÅ£ii…
E ora când amanÅ£ii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Åži spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Åži câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ÅŸtiu c-ai să mă-nÅŸeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Åži nu eÅŸti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-Å£i cer
Nimic din ce poetul palid
CerÅŸeÅŸte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din ÅŸirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

(1908)

Popularity: 17%