De ce, când o furtună
S-abate pe pământ
Cu furie nebună…

Cânt?

De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină…

Plâng?

De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveÅŸti în faţă…

Cânt?

De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng…
In de matase poale

Plâng?

De ce? Că ştiu: părere
E tot pân’la mormânt!
Plăcere — plâng… Durere…

Cânt.

(Convorbiri Critice, an II, nr.8, 13 Aprilie 1908)

Popularity: 13%