I

Pe câmpul României
Trompeta când răsună,
La glasul datoriei
Oştirea se adună.

Şi steagul o umbreşte,
Şi arma-le luceşte,
Şi inimile-n piepturi
Bat repede, voios.

De nici un fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credinţă
Şi suflet curajos.

II

Când bolta din tărie
De nori se încunună,
Pe munţi şi pe câmpie
Când fulgeră şi tună,

Soldatu-naintează,
Şi marşul său urmează,
De misia sa mândru,
Nu cată înapoi.

El legea împlineşte,
Şi ţara-şi ocroteşte,
E totdeauna gata,
În pace şi-n război.

În astă lume mare
Oriunde soarta-l duce,
Viaţa-i schimbătoare
Plăceri cu ea aduce.

III

Apoi când totul trece,
Când bate ceasul rece,
De fraţii săi de arme
Măreţ e-nmormântat;

El vesel vieţuieşte
Şi moare bărbăteşte,
Căci astfel este traiul
Şi moartea de soldat.

Popularity: 3%