Cât ţi-s dator, o, stea mult graţioasă,
Că-n primăvara a vieţii mele
Tu m-ai ferit de strâmbe căi şi rele
Şi m-ai condus pe calea virtuoasă!
Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă,
M-ai adăpat l-acre fântânele,
Şi când viaţa-mi îndulcesc prin ele,
Despreţuiesc chiar soarta fioroasă.
Ca să doresc a vieţei nemurire
Mă-ndeamnă raza-ţi care-n ceri se vede,
Cum statornică urmează-a ei rotire.
De la ţărmul fatal vasul purcede,
Åž-amu, plutind prin marea de pieire,
A ta rază la port mă va încrede.

Popularity: 10%

Tags: , , , ,