Când numai luna singură din noapte
Veghează din întinderea albastră,
Şi când o rază albă, visătoare,
S-a strecurat sfioasă prin fereastră
Şi-a adormit pe pernă, lângă tine, -
Atunci din cer, cu aripi nevăzute,
Copilul morÅ£ii – somnul – tainic vine,
Pe ochii-nchiÅŸi, uÅŸor să te sărute…

Tu, dragul meu, dacă te simţi prea singur
Şi n-ai pe nime-n camera săracă
Decât un nou duÅŸman ÅŸi oaspe: foamea…
Închide ochii! Foamea o să-ţi treacă,
Şi fără veste somnul îţi aduce
O masă cu împărăteşti bucate, -
BelÅŸugul unei lumi mai fericite,
Cu soare cald ÅŸi parcuri, ÅŸi palate…

Şi nu te miri, aşa firesc îţi pare,
Când vin din trista lor singurătate
Icoane scumpe de odinioară,
Fiinţe dragi, de mult înmormântate.
. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .
O, înger blând, alinător durerii!
De pe cernita sufletului-zare,
Ridică-mi vălu-n fiecare noapte
Să văd splendoarea lumii viitoare!…

Mi-aduc aminte…-n serile de iarnă,
La gura sobei, – fără să-mi dau seama,
Mă cuprindeai în braţe moi de visuri,
Când îmi spunea poveÅŸti frumoase mama…
Şi-acuma simt singurătatea rece
Şi tot pustiul nopţilor târzii.
Te chem să-mi vindeci sufletul, o clipă, -
Dar în zadar te chem, – că nu mai vii!

O, vino iar… ÅŸi să-mi aduci cu tine
Iubitul chip de care sunt departe!
Atâta am, în lumea asta mare,
Åži răutatea lumii ne desparte…
Sărută-mi ochii! – Dintre ea ÅŸi mine,
Pieri-va ca prin farmec depărtarea:
Zâmbind frumoasă îmi întinde gura
Åži-n vis e-atât de dulce sărutarea…

Popularity: 6%