umbra coboară din trupul de Om
şi mi se face covor la picioare
calci peste ea - o scuipi - o toceşti
şi nu plânge că-i greu şi c-o doare

o privesc cum zace sub mine
şi unoeri - rar - îmi dau seama
că umbra mută mă duce-n spinare
cum mă târau cândva tata şi mama

vreau s-o cinstesc - în vreo crâşmă
să ne omenim - ca acasă
dar umbra fidelă nu se clinteşte
stă ca un câine - sub masă

atunci m-am gândit să cobor eu la ea
dar a fugit undeva - în pământ
ne-au podidit florile şi uitarea:
peste noi trecea o boare de vânt.

» » » » »

Popularity: 4%