—”Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste ÅŸi fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Åži junghiuri prin cap le trimete!

Şi zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii —
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii ÅŸi rumenul gurii.
Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi
Åži galbeni ca faguru-i face.

Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,
Ca muÅŸchiul de moale e caldul ei pat,
Acolo sub umbra răsurii,
Iar pe-unde e muÅŸchi, e pe-acolo ÅŸi ea:
Pot merge să şează copile,
Flăcăilor însă odihna le-o ia
De pier ÅŸi se-ngroapă cu zile!”

—”Ei, parcă pe Zână eu nu ÅŸtiu s-o-nÅŸel!
Neveste şi mură să fie!
Eu stau pe potecă şi-aţin frumuşel
Cărarea la fete-n câmpie,
Iar când o să văd eu că Zâna mi-e rea
Şi-mi fură tăria făpturii,
O prind prin păduri şi-o sărut şi pe ea
Pe hoaÅ£a de Zân-a pădurii!”

Popularity: 12%