Părinte, eu mă-nec din piept
Şi n-am puteri de vorbă multă ;
Cât voi putea vorbi m-ascultă
Să-ţi spun în grabă tot şi drept.
Aş vrea să-ncep cu fapte bune,
Dar n-am făcut, ori le-am uitat
Şi raiu-n cap puţin mi-a stat.
Şi-am fost şi prost la numărat —

Åži n-am ce spune.

N-aveam nici vreme. Tata-i mort
Åži mama-i cu copii, sarmana.
Ei de la mine-aşteaptă hrană,
Åži grija numai eu le-o port
De-acum ei singuri să şi-o poarte !
Mi-e milä de durerea lor,
De ei mi-e jale, nu că mor.
Dar cum e scris Că sunt dator

Åži eu c-o moarte.

EU mă cunosc ; sunt păcătos,
Că prea am dus-o-n râs şi-n glume…
Prea drag mi-a fost să fiu în lume,
Şi-am prea iubit ce-a fost frumos !
Pe lângă vin, voinicii roată,
Şi chiote pe deal în zori,
Åži ziua luncile cu flori,
Şi hora noaptea-n şezători,

Şi viaţa toată !

Şi mi-a plăcut în jurul meu
Să văd flăcăi pe bătătură
Şi cobza cu isonu-n gură
Să-mi zornăie zorind mereu.
Să văd cum se cotesc şirete
Pe-ascuns nevestele, ÅŸi-aprins
Se simt de peste brâu cuprins
Trupşorul cel subţire-ncins

Al unei fete.

Păgân sunt parcă, nu creştin !
Bisericos n-am fost, părinte,
Dar rar, când mi-am adus aminte,
M-am dus şi eu ca să mă-nchin.
Eu am pe Dumnezeu în mine :
Mereu îl simt, şi-l văd mereu —
Gândesc aşa ! Mai ştiu şi eu !
Dar, taică, las’ că Dumnezeu

Va ÅŸti mai bine.

N-am dat în viaţă nimănui
Prilej să-mi poarte duşmănie,
Eu n-am putut să ţin mänie
Că n-am avut, părinte, cui,
Măcar mi-au tot făcut-o unii !
Şi n-am fost slab şi nici fricos :
Pe opt ţi-i dau grămadă jos —
Dar m-am ferit să-mi fac ponos

Cu toţi nebunii.

O dată numai… P-un flăcău
L-am dat de ziduri, pentr-o fată
A doua zi a prins deodatä
La plug în deal să-mi pară rău,
Şi nici la boi n-am dat mâncare
Şi-n brazdă plugul l-am lăsat
Åži ca nebun am alergat
Pe dealuri, pe flăcău să-l cat

Să-i cer iertare.

Åži nu mai ÅŸtiu… atâta-i tot,
Ba, taică, stai ! E cu vecinul.
Pe palme m-alinta creÅŸtinul
Åži drag m-avea ca pe-un nepot…
Şi eu i-am sărutat nevasta !
EI moş, ea o copilă-abia.
Mi-a fost şi milä, cum plângea,
Şi, Doamne, ochi frumoşi ce-avea —

Păcat e asta ?

Dac-am uitat ceva să spui,
Mi-e martur Dumnezeu, părinte,
C-am spus ce mi-a venit în minte
Şi-oi spune tot, în faţa Lui!
Åži-acum canon… îl ÅŸtiu anume !
A fost aşa, şi n-aş cârti:
Canon e că nu pot trăi!
Şi-ntr-altă lume n-o mai fi

Ca pe-astă lume.

» » » »

Popularity: 7%