—”Ai poate prin lume vro Å£intă
De-alergi, călătorule vânt?”
—”Prin largile lumi ale zării,
Prin taina cea sfânt-a cântării
Şi, singur, pe vremea-nnoptării

M-opresc pe-o colină şi cânt.
Şi-n urmă-mi pădurile cântă
Cu freamăt de doină, cu şoapte,
Iar uneori până-n pământ
Cu ÅŸuier de crivăţ -prin noapte.”

—”Dar care Å£i-e veÅŸnica Å£intă
De-alergi, călătorule nor?”
—”Ascult ÅŸi eu vântul prin vale
Cum şuieră doine de jale,
Iar dacă-mi întâmpin în cale
Tovarăşi, începem în cor
Cântarea ce vântul ne-o cântă:
Cu murmur prin noaptea cu lună,
Cu vuiet de aripi în zbor
Åži trăsnete-n zi de furtună.”

—”Ai poate pe dealuri vro Å£intă
De-alergi tu, drumeÅ£e pârîu?”
—”Å¢in ochii la norul din zare
Să-nvăţ aiurata-i cântare;
De-i paşnic, pe-ascunsa-mi cărare
Eu cânt printre lanuri de grâu:
Când noru-n văzduh se frământă
Îmi urlu de-a lungul câmpiei
În goana mea fără de frâu
Sălbatecul cânt al mâniei.”

—”Tu singur eÅŸti fără de Å£intă,
Poete, ÅŸi-n gânduri mereu?”
—”Ascult cum îşi freamătă cântul
Pădurea, pârîul şi vântul;
E cerul al meu şi pământul,
Şi cânt, ca şi ele, şi eu.
În urmă-mi popoarele cântă
Cântări de la mine-nvăţate:
Åži tot ce e-n sufletul meu
E-n sufletul lumii mirate”.

Popularity: 6%