Pocnind din bici pe lângă boi,
ÃŽn zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Åži de pe bici l-am cunoscut,
Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut
Cum am sărit şi m-am zbătut
Să ies de la război.

Şi-atâta tort mi-am încâlcit
Åži-n graba mare-am spart un geam,
Åžtiu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, ÅŸi eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.

Åži vezi aÅŸa-i el, nu ÅŸtiu cum!
M-a prins de braţ şi m-a cuprins
Să mă sărute-n drum.
Dar eu din braţe-i m-am desprins
Şi l-am certat şi l-am împins
Dar n-am făcut cu dinadins,
Şi rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sângerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
Şi pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
Munceşte supărat!

(Tribuna, Sibiu, 1891, nr. 109)

» » » »

Popularity: 6%