Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Åži-n goala odaie acorduri ajung…
Åži plâng în odaie, ÅŸi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… ÅŸi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
ÃŽmi cade vioara ÅŸi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Popularity: 12%