Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Åži simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeÅŸte…
E om… atât, ÅŸi e destul…
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El – om flămând, eu – om sătul.

Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, – săracul…
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul…

Popularity: 10%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==