Invata
Adaugata de: mihella FolclorInvata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
cat trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate sunt surori
Sa treci frumos prin viata, sa poti frumos sa mori
Invata de la vieme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti
Invata de la Luna sa nu te inspaimanti
Invata de la pasari sa fii mai mult un zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci
(din lirica populara norvegiana)
Popularity: 16%
May 24th, 2009 at 7:22 am
Asta nu e poezia lui Stanescu?! :-/
July 5th, 2009 at 1:47 am
Multumesc ca ai adus in fata ochilor nostrii aceasta minunata poezie a fr. Traian Dorz. Martusisesc ca sun bucuros pentru faptul ca tot mai multi oameni pun la suflet poeziile lui si totodata tin sa reaminteasca cititorilor ca ceea ce citesc apartine unui geniu, as putea spune fara sa gresesc, al poeziei crestine . Am psus ca sunt bucuros desi am intalnit si pe alte bloguri zeci de alte poezii ale fr. Traian Dorz, fara ca el sa fie specificat ca autor al lor sau in cel mai trist caz, autorul era altul….Iata ce marturiseste un preot atent: “…. era in jurul anului 1980… un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita…….l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului……… O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune…. La capataiul lui am aflat – printre multe altele – ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:”Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum….” si incheia cu versurile:”Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!” – nu era “din lirica norvegiana”, ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului…..” ( citat din cartea “Sub privirile sfintilor zilei” de parintele Ioan-Tiberiu Visan)