Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să Å£in pe creanga asta ÅŸi universul tot…

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Åži pare universul imens ÅŸi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uÅŸor,

Åži-l simt pân’ la durere ÅŸi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

» » » » »

Popularity: 8%