“Unheil haftet am Gold…”

Visez grămezile de aur
Păzite-n grota de sub Rin
De Fafner, groaznicul balaur,
Şi ţie, Wothan, mă închin.

Mă-ndeamnă dorul spre comoară,
Åži vroi s-o am cu orice chip;
Mă mînă ca odinioară
Fatalitatea pe Oedip.

Arată-mi drumul spre tezaur.
Pe cele ÅŸapte coarde-a lirii
O ! Wothan, las-un pumn de aur
Să cadă-n cumpăna iubirii.

Dă-mi aurul care omoară
Că-s obosit de anii lungi,
De cînd rîvnesc după comoară
Ca-ntunecaţii Nibelungi.

Popularity: 7%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==