Soseşte vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă
Ce fac stăpînele grădinei, şi-n urma lui, sclipind în soare,
Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:
Ca nişte veşti trimise-n taină de pe la fraţi şi surioare.

Se mişcă aerul, şi iată întîi şi-ntîi că de departe
Vin două foi de viorele, vin ca să spuie amîndouă,
Cît timp au pus şi cîtă grijă, călătorind pe drum de moarte,
Ca să le-aducă-n amintire din vatra lor un strop de rouă.

Dar cade-abia albastra veste şi-n limpezimi acum s-alungă
Un fulg de-omăt, zorit din urmă de-aripa unei rîndunele.
Se-ntrece pasărea cu fulgul din două care-ntîi s-ajungă
Să spuie că de-acum pe lume trec lăcrămioarele şi ele.

Şi-abia se lasă fulgul dulce, şi-n loc de-un fulg mii de petale
Zburînd spre trandafiri îi cheamă, să vie toÅ£i făr’ de zăbavă,
De vor să treacă sub ghirlande şi pe sub arcuri triumfale,
Acum cît sînt în floare rugul şi măcieşii de dumbravă.

Åži vin pe urma lor grămadă, vin fel-de-fel nenumărate…
Tot cîmpul cu chilimuri scumpe, risipa-ntreag-a tinereţii,
O primăvară toată vine în curcubeie fărâmate
Să spuie-nfrîngerile morţii şi biruinţele vieţii.

Iar florile uimite-atuncea, de-atîta dor încet se-nclină,
Åži la un semn ce-l face crinul, ca printr-un farmec, fiecare
Îşi scutură pe vînt o foaie — şi vîntul pleacă din grădină,
Cum a venit, plin de murmururi ÅŸi de solii mirositoare.

» » » » » »

Popularity: 8%