Mă-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.

ÃŽn ochi port pulbere de soare
Åži-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.

Åži ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.

Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârşit
ÃŽn ochii mei.

Am stat pe culme ca un trunchi
Cu frunze moarte;
Pădurile ca un mănunchi
Se adunau, departe…

Aduc în târgul de devale
O lume-nviorată,
Aduc pe haina mea petale
Din iarba scuturată.

(“Floarea pãmântului”, 1920)

» » » » »

Popularity: 6%