Un ostaş român închis peste Dunăre
Adaugata de: admin Dimitrie BolintineanuPorumbiţă întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Şi-ntr-o ţară depărtată
Tu cânţi tristă, eu suspin!
Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea ţara mea!
Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăguşoară
Ce în lacrimi am lăsat.
Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândruliţa mea!
Zboară, pasăre curată!
Şi te-ntoarnă-n ţara ta:
Iar eu, floare aruncată
Pe alt ţărm, mă voi usca!
Popularity: 4%
Poezii similare
- Aş vrea … - Emilian Robert Vicol
- De ce îmi place ea - Alexandru Andrieş
- Doi voinici - Stefan Octavian Iosif
- Cinel-cinel - Vasile Alecsandri
- Rugă către Sfânta Vineri - Maria-Eugenia Olaru
- Puişorul cafeniu - Otilia Cazimir
- Am fost… - Octavian Goga
- La suflet - Alexandru Macedonski
- Rimele cântă pe harpă - Alexandru Macedonski
- Sunt douăzeci de ani… - Nicolae Labiş