Maria se preumbla,
Vreun locaş a-şi căpăta.
Jos, în sus şi iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.
Si-avea veştmânt de-argint
Căci va naşte Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.
Lasă-mă-n palatul tău
Ca să nasc pe Dumnezeu.
Dar Crăciun astfel grăia:
“Palatul meu nu-Å£i voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Căci aice n-ai ce face,
Nu te las să naÅŸti în pace”.
Maria atunci plecă
Ieşi-n cale şi-alergă
Şi-un grajd mare află.
Intră, intră suspinând
Durerile-o cuprindeau
Să mai meargă nu puteau.
Pusa-i jos ÅŸi odihni,
Caii-ncep a tropăi
Şi iepele-a râncheza
“StaÅ£i pe loc nu tropăiÅ£i
Cu rânchezu’ conteniÅ£i
Căci durerea mi-o măriÅ£i”
Însă caii n-au încetat
Åži Maria s-a sculat
Şi astfel le-a cuvântat:
“Fir-aÅ£i voi cai blestemaÅ£i
Să n-aveţi nici gând a sta
Ori de cât îndestula”.
Zicând Maria ieşi
Din grajd ÅŸi-n cale porni.
Şi merse până află
O peşteră şi intră
Şi în iesle s-a băgat
Pe fân moale s-a culcat,
Ea în ieslea boilor,
Boilor săracilor.
Boii-ncep a rumega
Åži Maria suspina:
“StaÅ£i pe loc nu rumegaÅ£i,
LiniÅŸtea mi-o tulburaÅ£i”
Zicând Maria lăcrimând
Către ei duios plângând,
Boii-ndată încetă
Şi grăbiţi o ajută.
“Fir-aÅ£i voi boi fericiÅ£i
Şi de oameni mult iubiţi,
De mine, de Dumnezeu,
Åži de sfântul Fiul meu”.
Când fu pe la miez de noapte
Trecu durerile toate
Şi s-a născut Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ.
Şi cum dânsul s-a născut
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Şi peştera în palat
De un mare împărat.
Mii de flăcări îmi ardeau,
Åži-alte mii se aprindeau,
Mii ÅŸi mii de luminele
Străluceau ca nişte stele.
Iar prin iesle flori creÅŸtea
Fânu-n flori se prefăcea,
Maria se-nveselea,
Pruncu-n braţe-şi cuprindea,
Foarte mult s-a bucurat
Cum că lumea s-a scăpat.
Astăzi s-a născut Hristos
Să ne fie cu folos
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
De această bucurie
Şi o nouă veselie.

» » » » » » »

Popularity: 9%