Sunt ochi adânci ca un păcat
Ce-ascund sub gene de-ntuneric
Un vis, în negrul lor misteric,
De-a pururi alb şi nepătat.

Sunt ochi cu ape de smarald,
Verzi, limpezi, reci ca valul mării,
Åži poate-n ei un suflet cald
Şi-neacă tainele-ntristării.

Sunt ochi de palidă virgină,
Parcă măriţi de suferinţi,
Ce-aruncă umbră peste minţi,
Din mângâioasă lor lumină.

Sunt ochi în care amintirea
Iubirii ce i-a chinuit
În globul lor cel mărginit
A scăpărat nemărginirea.

Dar dintre toţi, de mi-aş alege,
lubirea-ntr-înşii să-mi răsfrâng,
Liman al zilelor pribege
Aş cere ochii care plâng.

» » » » » »

Popularity: 11%