Poezii

O tu iubite drag ÅŸi nesperat
Îndelung şi aprig te-am căutat
Te zăream odată cu umbrele nopţii
Încercam c-o rugă să-mi îmbunez sorţii.

Priveam speriată in noapte,
Încercam să alung tot ce ne desparte.
Încleştam neputincioasă pumnii,
Promiţând răzbunare şi ură lumii.

Dar toate gâdurile negre plecau.
Când doar pentru o clipă frunzele mişcau.
Aşteptam nerăbdătoare să te văd pe tine,
Mi se părea că eşti. Vine? Nu vine!

O tu iubite veÅŸnic adorat
Nu auzeai ce-amarnic eÅŸti chemat.
Nu te-ndurai văzându-mă că ard,
Ci doar râdeau perfid ochii-ţi smarald.

Veneai doar până-n prag şi te-ntorceai.
Nu mă lăsai s-ating măcar un fir bălai
Şi nici măcar in braţe să te strâng.
Plecai ne-vrând s-auzi cât plâng.

Până-ntr-o zi când ai rămas,
Uitat de soartă doar un ceas.
Pentru asta mă rugam eu,
Căci de atunci tu vii, mereu.

O tu iubit atât de aşteptat
ÃŽÅ£i aÅŸterneam pe pat cearceaf curat
Veneai flămând de dragoste în seară
Plecai in zori şi nu ziceai când mai vii iară.

Dar eu ştiam c-ai să te-ntorci
Chiar dacă-ai fi-ntre vii sau morţi
Nimic n-ar mai putea ca să despartă
Ce s-a unit din dragoste curată

N-ai foat al meu, dar vei rămâne
In veci al meu ……Stăpâne!
Căci singură am vrut să fiu numai a ta
Si tot ce-ţi cer, tu ai şi îmi vei da.

(NetyM)

Popularity: 13%