Nastratin Hogea odată
Măgarul din grajd scăpând
Plecă cu traista-ncărcată
Ca să-l caute-ntrebând:
Ş-întâlnind pe oarecine
Din săteni l-a întrebat:
- N-ai văzut cumva, vecine,
Pe magarul meu prin sat ?
- Ba l-am văzut, el zise,
Colea ca jude şezând,
Şi la vite-n holde prinse
Judeca, ispas făcând.
Hogea zise cu mirare:
- Jude-n sat magarul meu ?!
Zise acel la plecare:
- Da, da ceea ce-ţi spun eu.
Hogea necăjit se duse
În cel mai repede pas,
În pragul uşii se puse
Unde se făcea ispas.
Şi traista după ce-ntinse
Cu un jos a o pleca,
- Tpru, tpru, tpru ! din buze zise
Către cei ce judeca.
Toţi râseră de această,
Numai unul cum şedea,
Viind, se plecă la traistă,
Ca ce e-n ea a vedea;
Iar Hogea traista-ncărcată
După gâtu-i aruncând
Începu totdeodată
Ca să-l judece zicând:
- Treburile-mi stau acasă
Şi tu aici în sobor
Poftişi tocmai când îmi pasă
Să te faci judecător.
»

Popularity: 9%