Ce proşti mai suntem amândoi!
Comori de plăceri dorm în noi,
Åži cum le-ar putea deÅŸtepta
O clipă din dragostea ta!
E oare-o virute-a răbda? …
Cu zâmbetul tău mă-nfiori,
Stăpâna atâtor comori:
Eu ştiu că mi-ai da, dac-aş cere,
Tu ÅŸtii c-aÅŸ primi, de mi-ai da,
Şi totuşi răbdăm în tăcere,
Privind cum viaţa se trece
Pustie, şi tristă, şi rece.

(Vieaţa, an II, nr 4, 5 martie 1895)

Popularity: 6%