Sfânt lăcaşul de la Putna mândru străluceşte-n soare,
Glasuri de argint răvarsă clopotele slăvitoare,
Străduind credinţa veche din mormânt s-o mai învie.
Darnici domni erau pe vremuri, lăudaÅ£i de-a pururi fie!…
Nestricat de viermi rămâne singur numele cel bun;
Darnici domni erau pe vremuri, toate clopotele spun.

Ci aude Ştefan Sfântul, lângă spada lui culcat,
Cum cântările slăvirii până-n cripta lui străbat;
Şi făcându-şi roată gândul peste câte-a fost trăit,
Strigă din mormânt dreptatea Marelui Nedreptăţit:
Domn am stat Moldovei mele, şi norodului părinte,
Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte…

Dar străjerul lor ş-a toate purtător de grijă cine-i?
Cine-n pace duce greul bogăţiei şi luminei,
Şi-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume?
Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume
E săracul. El palate şi biserici şi podoabe
Fără preţ a dat Moldovei El, cu mâinile lui roabe.

El mi-a fost puterea-n lupte, şi în linişte norocul.
Când ştergeam de sânge spada şi vroiam vremea şi locul
Biruinţii noastre scumpe c-un dar scump să le cinstim,
El comori căra Sucevei, ziduri mândre să zidim,
El făcea-n al clipei stâmpăr, cu durerea lui de ţară,
Din pământ stropit cu lacrămi flori de aur să răsară!

Domnul tace, Sfântu-i nume în războiul vremii scut ni-i,
Darnic e săracul, cântă toate clopotele Putnii.

Popularity: 6%