Îmi arde inima de dor
Şi plîng cumplitu-mi chin,
Ah ! n-am aripi, aş vrea să zbor
La dulcele tău sîn !

Căci simt că mor în ăst pustiu
Urît şi-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu ştiu
De tine, scump odor.

De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună şi la stele;

Dar ele tac şi zbor uşor
Pe cîmpul azuriu;
Iar eu suspin şi plîng de dor
În tristul meu pustiu.

(Convorbiri literare, an XIV, nr. 5, 1 august 1880)

Popularity: 7%