Eu vin din zări cumplite — din trista ţară-n care
Mimosa simţitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu,
Iad negru unde viaţa e plânset sau oftare.

Acolo e târârea o lege pentru-oricare
Şi toţi sunt stârpitura grozavului pustiu…
Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu
Decât un smârc de vicii şi altul de-aiurare.

Şi totuşi împotriva prostiei rânjitoare,
Sub ura pentru rază şi ura pentru floare,
Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranţă, sleit chiar de credinţă
Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguinţă,
A mea, această ţară căci este, — ş-o iubesc.

» » » » »

Popularity: 4%