În zugrăveala-nvechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse,
Biserica de ei clădită
O ţin cu degete întinse.

Năluci din vechiul timp desprinse,
Ştiu viaţa lor că e sfârşită
În zugrăveala învechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse.

Åži nu-ÅŸi blesteamă-a lor ursită…
Dar orice candeli când văd stinse,
Şi sfânta slujbă părăsită,
Ei plâng cu lacrimi neînvinse
În zugrăveala învechită.

Popularity: 4%

Daca ti-a placut acesta poezie, spune-le si prietenilor tai, pe yahoo messenger despre ea folosind linkul de mai jos:
==> [ Trimite Mesaj ] <==