Soarta care mă goneşte
Crucea poate c-o să-mi dea,
ÃŽnsă dea-mi-o cât de iute…

Voi purta-o-n ţara mea!
Salutare, cer albastru,
Văi ÅŸi dealuri, aer viu!…
Salutare, Românie!…
Mână, mână, surugiu!

Pribegind în ţări străine,
Ani întregi am suspinat,
Şi din trista-mi depărtare
Sufletu-mi întraripat
Către Dunărea cea lată
Mă făcea ca să reviu;…
Dunărea mă readuse…
Mână, mână, surugiu!

Recunosc orice potecă,
Orice ramuri, orice flori…
Patria-mi îşi desfăşoară
Câmpii vecinic roditori!
Iată punÅ£ile de bârne,…
Morile, izvorul viu…
Iată crucile vopsite…
Mână, mână, surugiu!

Colo-n zare se iveÅŸte
O clopotniţă lucind
Şi pe culmea depărtată
Vezi o casă înălbind…
Acea culme înverzită
O revăd precum o ÅŸtiu…
Mi-a văzut copilăria…
Mână, mână, surugiu!

Dacă, însă, moartea crudă
Ca să-mi iasă-n drum ar vrea,
Facă-ÅŸi pofta cât îi place…
Voi muri în ţara mea!
Iar pe culmea înverzită
Mă vor duce, mort sau viu…
Salutare, locuri sfinte…
Mână, mână, surugiu!

(,,Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bună-n Å£ara mea!”
G. Creţeanu)

Popularity: 5%